cheresteá (cherestéle), s. f. – 1. Lemn de construcție. – 2. Material lemnos, lemnărie. – 3. Armătură, schelet. – 4. Fel, gen, tip, categorie personală. – Mr. chiriste, megl. chiriste, cheresteu. Tc. kereste (Roesler 595; Șeineanu, II, 106; Lokotsch 1162; Ronzevalle 146); cf. ngr. ϰερεστές, bg. kereste. – Der. chiristigiu (var. cherestegiu), s. m. (negustor de cherestea), din tc. keresteci, cf. bg. kerestedžija; chiristigerie (var. cherestegerie), s. f. (depozit de cherestea). Vezi definitia »

pânzeá, pânzéle, s.f. (reg.) bandă de pânză de pe marginile gherghefului. Vezi definitia »

norureá s.f. (reg.) noră, noruliță, norucă, noruță. Vezi definitia »

DISPLĂCEÁ vb. II. intr. A nu plăcea. ♦ A fi neplăcut. [P.i. displác, var. displace vb. III. / < it. dispiacere, după plăcea]. Vezi definitia »

peruzeá (peruzéle), s. f. – Turcoază. Tc. (per.) piruze (Șeineanu, II, 292; Loebel 76; Lokotsch 1638), cf. cuman. peroxa (Kuun 109), ngr. περουζές, alb. perušana, sb. piruze, rus. birjuzá. Vezi definitia »