țămbruí, țămbruiésc, vb. IV (reg.) a căptuși, a întări pereții unei galerii. Vezi definitia »

CONLOCUÍ vb. IV. intr. A locui împreună cu cineva. [< con- + locui, după fr. cohabiter]. Vezi definitia »

ALCĂTUͲ, alcătuiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A cădea la învoială; a se înțelege. Așteaptă negustorii cu care m-am alcătuit (SADOVEANU). – Magh. alkudni. Vezi definitia »

șăruí, șăruiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre hotarul dintre două fânețe) a marca prin călcarea ierbii. 2. (despre pământ) a rărița (porumbul). Vezi definitia »

tuí (-iésc, -ít), vb. – A înnebuni, a scoate din minți. Creație expresivă, probabil în loc de tutui, cf. tut. Nu apare în dicționare; se folosește în Mold., cf. un flăcău zurbagiu în sat tuește pe toți (Ghibănescu). – Der. tueș (var. tuiș), adj. (Mold., nebun). Vezi definitia »