GEODIMÉTRU, geodimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea pe cale electrooptică a distanțelor în geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodimètre. Vezi definitia »

RÓSTRU, rostruri, s. n. 1. Organ bucal la unele insecte (muște, ploșnițe etc.), alungit în formă de trompă. 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și altor animale. 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. – Din lat. rostrum, fr. rostre. Vezi definitia »

ipohóndru (ipohóndră), adj. – Care are o stare psihică morbidă caracterizată prin neliniște continuă. Fr. hypochondre, cu pronunțarea din ngr. – Der. ipohondrie (mr. ipuhondrie), s. f. (boală psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă), din ngr. ὑποχονδρία (sec. XIX); ipohondriac, adj. (hipocondriac), din gr. ὐποχονδριαϰός (sec. XVIII). Vezi definitia »

STILBMÉTRU s. n. luminanțmetru. (< fr. stilbmètre, germ. Stilbmeter) Vezi definitia »

BARICÉNTRU s. n. 1. punct de aplicație al rezultantei forțelor de presiune; centru de greutate. 2. punct de întâlnire al medianelor într-un triunghi. (< fr. barycentre) Vezi definitia »