Definita cuvantului militar
MILITÁR, -Ă adj. Care ține de armată; ostășesc. ◊ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ Care se bazează pe armată; care ține de război; războinic. // s.m. Persoană care aparține cadrelor active ale armatei; ostaș. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu militar
SUPRATIPÁR s. n. inscripție aplicată pe deasupra tiparului obișnuit al unei mărci poștale, cu scopul de a-i modifica valoarea, destinația sau alte elemente; supraimprimare; surșarj. (după fr. surimpression) Vezi definitia »
JAR2 s.n. (Liv.) Vas mare de gresie. [Pl. -uri. / cf. fr. jarre, engl. jar]. Vezi definitia »
ILÁR, -Ă, ilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: hilár, -ă adj.] – Din fr. hilare, lat. hilaris. Vezi definitia »
COMISÁR2 s.m. 1. (În fosta U.R.S.S.; în trecut) Persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice de răspundere ori a unor sarcini administrative sau economice corespunzătoare funcțiilor unui ministru. 2. Comandant al unui comisariat militar. [< rus. komissar]. Vezi definitia »
cofár2, cofári, s.m. (reg.) 1. dogar de cofe, negustor de cofe. 2. precupeț de cofe la bucată; sfârnar. Vezi definitia »