ibrișím (ibrișímuri), s. n. – Fir de mătase răsucit. – Var. ibrișin. Tc. ibrișim (Roesler 593; Șeineanu, II, 222), cf. bg. ibrisim. – Der. ibrișimgiu, s. m. (negustor de mărunțișuri), din tc. ibrișimci. Vezi definitia »

ÓPTIM, -Ă I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigură cea mai bună eficiență economică. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. ♦ ~ ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; ~ de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus) Vezi definitia »

SCLERENCHÍM s. n. țesut vegetal de susținere, din celule cu membrane lignificate. (< fr. sclérenchyme) Vezi definitia »

privatím, -ă, adj. (înv. și reg.) particular. Vezi definitia »

PSEUDONÍM s.n. Nume fictiv, fals, pe care îl adoptă mai ales scriitorii, artiștii etc. [< fr. pseudonyme, cf. gr. pseudos – mincinos, onoma – nume]. Vezi definitia »