Forma de asezare umana stabila care se poate schimba in timp ca organizare si structura Vezi definitia »

ulamá, ulamále, s.f. (înv. și reg.) ciucure de mătase sau de lână (la perdele, perne etc.). Vezi definitia »

afuma, afum v. r. a se îmbăta ușor; a se ameți Vezi definitia »

AFUMÁ, afúm, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afumă. 3. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. Refl. (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta ușor; a se ameți. – Lat. affumare (= adfumare). Vezi definitia »

SUPRACOMPRIMÁ vb. tr. a mări compresiunea în cilindri unui motor cu ardere internă. (după fr. surcomprimer) Vezi definitia »