EREZÍE s.f. 1. Doctrină contrară dogmelor religiei (mai ales religiei creștine catolice) care este condamnată de biserică. 2. (Fig.) Rătăcire, abatere, greșeală, eroare. [Gen. -iei. / cf. fr. héresie, it. eresia, gr. hairesis – alegere]. Vezi definitia »

PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. Fig. Descompunere, decădere morală. – Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis. Vezi definitia »

proscomídie (proscomídii), s. f. – 1. Ofertoriu. – 2. Jertfelnic. – Mr. proscomidhie. Mgr. προσϰομιδή (Murnu 48), în parte prin intermediul sl. proskomidija. – Der. proscomidi, vb. (a sfinți pîinea și vinul). Vezi definitia »

PALILALÍE s. f. tulburare a vorbirii în repetarea involuntară a unor silabe, cuvinte sau propoziții. (< fr. palilalie) Vezi definitia »

MIOTONÍE s. f. spasm al mușchiului. ◊ stare de boală caracterizată prin tulburări în contractarea mușchilor. (< fr. myotonie) Vezi definitia »