ȘELF, șelfuri, s. n. Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. – Din germ. Schelf. Vezi definitia »

SULF s. n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găsește în natură în stare nativă sau în combinații, întrebuințat mai ales în tehnică și în medicină; pucioasă. ◊ Floare de sulf = sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur. Vezi definitia »

MONADÉLF, monadelfe, adj. (Bot.; despre androceul florii) Care are toate staminele unite prin filamentele lor, formând o coloană. – Din fr. monadelphe. Vezi definitia »

ștulf, ștúlfuri, s.f. (reg.) coloană pneumatică pentru susținerea perforatorului. Vezi definitia »

BEOWULF [béiəulf], poem anonim anglo-saxon, adaptarea cu caracter național a unei legende daneze. Împletind elementele păgîne cu cele creștine, istoria cu supranaturalul, impregnată de un suflu eroic, B. este considerată epopeea națională a poporului englez. Totodată, este cel mai vechi monument literar al popoarelor germanice (675-725). Vezi definitia »