Definita cuvantului minor
MINÓR, -Ă adj. 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns încă la majorat. 2. Secundar, puțin important; mai mic; (p. ext.) șters, slab. 3. (Muz.) Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conține termenul minor. [< lat. minor, cf. fr. mineur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu minor
INVENTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Creator al unei invenții. [< inventa + -tor]. Vezi definitia »
LABORATÓR, laboratoare, s. n. Local sau încăpere prevăzută cu instalații speciale, aparate și instrumente pentru experiențe științifice și lucrări practice în domeniul științelor experimentale sau aplicate. [Var.: (înv.) laboratóriu s. n.] – Din germ. Laboratorium, fr. laboratoire. Vezi definitia »
ZOOCÓR, -Ă adj., s.f. (Plantă) adaptată pentru răspândirea semințelor prin intermediul animalelor. [< fr. zoochore]. Vezi definitia »
DISPAȘÓR s.m. (Mar.) Expert-calculator care estimează și repartizează cuantumul avariei și al mărfurilor unei nave. [< fr. dispacheur, germ. Dispacheur]. Vezi definitia »
AMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. Care amplifică, mărește, intensifică. // s.n. Aparat care amplifică valorile unui fenomen, luând energie de la o sursă separată. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. amplificateur, it. amplificatore, lat. amplificator]. Vezi definitia »