névric, -ă, adj. (înv.) care se referă la nevoi, la nervi, al nervilor. Vezi definitia »

ántic (-că), adj. – 1. Vechi, vetust. – 2. Care aparține antichității. Fr. antique. – Der. antică, s. f. (antichitate, obiect arheologic), din it. antico, prin filieră orientală (ngr. ἀντιϰά, tc., bg., iud. sp. antika, mr., megl. antică, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 11; Bogrea, Dacor., IV, 789); anticar, s. m. (persoană care vinde cărți vechi); anticariat, s. n. (magazin de antichități și obiecte de ocazie), ca germ. Antiquariat; anticărie, s. f. (anticariat); anticat, adj. (înv., învechit); antichitate, s. f. (vechime). Vezi definitia »

BIOASTRONAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la bioastronautică. II. s. f. știință care studiază reacțiile diferitelor organisme în timpul zborurilor cosmice; biocosmonautică. (< fr. bioastronautique, /II/ germ. Bioastronautik) Vezi definitia »

AXIOLÓGIC, -Ă, axiologici, -ce, adj. Care aparține axiologiei, privitor la axiologie. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiologique. Vezi definitia »

ANAEROBIÓTIC, -Ă adj. Anaerob. [< fr. anaérobiotique]. Vezi definitia »