PLANÁȚIE s. f. proces de netezire a regiunilor înalte și accidentate ale scoarței terestre datorită factorilor modificatori externi. (< fr., engl. planation) Vezi definitia »

OCHLOCRAȚÍE s. f. (ant.) puterea mulțimii informe și haotice a scalvilor. (< germ. Ochlokratie) Vezi definitia »

SPIROBACTÉRIE s. f. bacterie în formă de spirală. (< spiro¹- + bacterie) Vezi definitia »

PALEOPEDOLOGÍE s. f. ramură a pedologiei care studiază solurile fosile. (< fr. paléopédologie) Vezi definitia »

DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiúne s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis. Vezi definitia »