abreviatív, -ă adj. care indică o abreviere. (< fr. abréviatif) Vezi definitia »

REDUPLICATÍV, -Ă adj. care exprimă o repetare. (< fr. réduplicatif) Vezi definitia »

ADITÍV, -Ă adj. (Mat.) Referitor la operația de adunare. ♦ (Fiz.; despre o proprietate, un efect) Care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric. // s.m. Substanță care se adaugă la un ulei mineral sau la prepararea betoanelor pentru a le ameliora proprietățile. [< fr. additif]. Vezi definitia »

AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre o enunțare) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre judecăți) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Fr. affirmatif (lat. lit. affirmativus). Vezi definitia »

ELECTÍV, -Ă adj. Făcut prin alegere, bazat pe alegere. ♦ Care se dă, se acordă prin alegere. [< fr. électif]. Vezi definitia »