nátră (nátre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”. Vezi definitia »

AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis; în exterior. ◊ Afară de aceasta = pe lângă aceasta, în plus. ◊ Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte. ◊ Loc. conj. (Pleonastic) Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. Afară de... = cu excepția..., fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate cu forța; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. (Reg.) A-și ieși afară din răbuș = a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad-foras. Vezi definitia »

FIÓLĂ s. f. mic flacon de sticlă închis ermetic, în care se păstrează medicamente (injectabile). ◊ sticlă mică. (< fr. fiole) Vezi definitia »

SILOGÍSTICĂ s.f. Ramură a logicii formale care studiază silogismul. [Cf. fr. syllogistique]. Vezi definitia »

TĂLĂNCÚȚĂ, tălăncuțe, s. f. Diminutiv al lui talancă. – Talancă + suf. -uță. Vezi definitia »