EVENTÍV adj.n. Verb reflexiv eventiv (și s.n.) = verb la diateza reflexivă care arată o schimbare în starea subiectului. [< fr. éventif]. Vezi definitia »

ENUNȚIATÍV, -Ă adj. care conține o enunțare. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție afirmativă sau negativă care exprimă un fapt real, realizabil sau ireal; propoziție expozitivă. (< fr. énonciatif, lat. enuntiativus) Vezi definitia »

substantiv neutru – cuptorul de la soba; regionalism din Transilvania, etimologie necunoscuta. Vezi definitia »

SEMIOCLUSÍV, -Ă adj., s. f. africat(ă). (< engl. semi-occlusiv) Vezi definitia »

DEPRESÍV, -Ă adj. În legătură cu o depresiune neuropsihică. ◊ (Med.) Sindrom asteno-depresiv = formă de astenie care se manifestă printr-o tristețe profundă și prin pierderea dorinței de viață. [< fr. dépressif]. Vezi definitia »