slăbíme s.f. (înv.) slăbiciune, debilitate fizică. Vezi definitia »

SUTÍME, sutimi, s. f. A suta parte dintr-un întreg (împărțit în părți egale). – Sută + suf. -ime. Vezi definitia »

ESOCIFÓRME s. f. pl. ordin de pești teleosteeni cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunți: familia asocidelor. (< fr. esociformes) Vezi definitia »

MĂRÍME, mărimi, s. f. 1. Însușirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum. ♦ Talie, statură. ♦ Proporție, valoare. ♦ Importanță, însemnătate, gravitate. ♦ (Fiz.) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir. ◊ Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. (Astron.); Mărime stelară = măsură a strălucirii unui astru; magnitudine. ♦ (Mat.) Fiecare dintre elementele unei mulțimi abstracte atașate unui spațiu geometric cu una sau mai multe dimensiuni și având o structură algebrică independentă de sistemul de coordonate utilizat în acest spațiu. 2. Durată. 3. Strălucire, grandoare; glorie, faimă. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcție sau situație înaltă, rang, demnitate; (concr.) persoană care deține un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaș. 4. (Înv.) Noblețe sufletească, mărinimie. 5. (Înv.) Mândrie, aroganță, trufie. – Mare + suf. -ime. Vezi definitia »

vấntură-lúme s. m. și f., g.-d. lui vấntură-lúme; pl. vấntură-lúme Vezi definitia »