Definita cuvantului conclusiv
CONCLUSÍV, -Ă, conclusivi, -e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă = propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var.: concluzív, -ă adj.] – Din fr. conclusif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conclusiv
TRANZITÍV, -Ă adj. 1. (despre verbe) a cărui acțiune trece direct asupra unui obiect. 2. (log., mat.) relație ~ă = relație între elementele unei mulțimi, în care, atunci când se verifică pentru primul și al doilea, în consecință pentru al doilea și un al treilea element, se verifică și pentru primul și al treilea. (< fr. transitif, lat. transitivus) Vezi definitia »
OBSERVATÍV, -Ă adj. de observare. (< it. osservativo) Vezi definitia »
ALTERNATÍV, -Ă adj. care alternează; ciclic, periodic. ♦ curent ~ = curent electric al cărui sens variază periodic. (< fr. alternatif) Vezi definitia »
IMPRESÍV, -Ă adj. Propriu să facă impresii. [< fr. impressif]. Vezi definitia »
INTENSÍV, -Ă adj. 1. cu (mare) intensitate, viu, tare; vioi. ♦ cultură ~ă = sistem de cultivare a pământului prin aplicarea căruia se obține o mare producție pe o suprafață de teren. 2. (fiz.; despre mărimi) care, prin compunerea mai multor sisteme identice, își păstrează valoarea constantă. (< fr. intensif) Vezi definitia »