Definita cuvantului brîncă
brîncă (-ci), s. f. – 1. Mînă. – 2. Membru anterior la animale, labă. – 3. Împinsătură, ghiont, vînt (se folosește de preferință la pl.). Lat. branca (Diez, Gramm., I, 30; Pușcariu 220; REW 1285; Candrea-Dens., 182; DAR); cf. it. branca, prov., sp., port. branca, fr. branche. În limba literară, aproape numai cu sensul 3; cu sensul de „mînă” este încă folosit curent în vestul Trans. (ALR 49). Pentru cuvîntul lat., cf. Kurylowicz, Mélanges Vendryes, Paris, 1925, p. 206. Der. brîncălău, adj. (cu labe mari); brînciș, adv. (cu fața în jos, pe burtă); brîncuță, s. f. (plante, Sisymbrium, officinale; Nasturtium palustre; Nasturtium officinale); îmbrînci, vb. (a împinge violent, a înghionti); îmbrînceală, s. f. (ghiont, brînci; înghesuială, îngrămădeală, mulțime); îmbrîncătură, s. f. (înv., brînci); îmbrîncitură, s. f. (brînci). Din rom. a trecut în mag. bringa (Edelspacher 10).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brîncă
ANTECEDÉNȚĂ s.f. 1. (Liv.) Precădere, preferință. 2. (Geogr.) Fenomen prin care un curs de apă își menține traseul său general preexistent deformărilor tectonice. [Cf. fr. antécédence]. Vezi definitia »
stấnjeniță, stấnjenițe, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee din familia iridaceelor; stânjenel, iris. 2. caprifoi. 3. (la pl.) plante erbacee cu o floare galbenă, mare; narcise galbene, caprine. Vezi definitia »
DOCTORÍȚĂ, doctorițe, s. f. Femeie medic. [Acc. și: dóctoriță. – Var.: (pop.) dóftoriță s. f.] – Doctor + suf. -iță. Vezi definitia »
ALBĂSTREÁLĂ s. f. 1. Albastru, albăstrime. 2. Substanță de culoare albastră-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbenă și care se folosește în gospodărie și în industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Albăstri + suf. -eală. Vezi definitia »
LÓSTRIȚĂ, lostrițe, s. f. Pește răpitor, asemănător cu păstrăvul, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare și cu dinții puternici, care trăiește în râurile de munte (Hucho hucho). – Cf. ucr., rus. losos' „somon”. Vezi definitia »