Definita cuvantului brîncă
brîncă (-ci), s. f. – 1. Anghină. – 2. Săricică (Salicornia herbacea). – 3. Erizipel. Gr. βράγχος „anghină” (Cihac, I, 38 și II, 640; Diculescu, Elementele, 477; Pascu, Beiträge, 26). DAR se referă la sb. brnka, pe care îl derivă din sl. brekno „a inflama”, dar care pare mai curînd că provine din rom. (Candrea, Elementele, 407).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brîncă
IMPENITÉNȚĂ s. f. Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence. Vezi definitia »
bluză de damă decoltată, cămășuță (de la chemisette). Vezi definitia »
MÁRJĂ, marje, s. f. (Livr.) Rezervă de care se poate dispune în anumite limite. – Din fr. marge. Vezi definitia »
BATIÁLĂ adj. f. (În expr.) Regiune batială = regiune în fundului mării cuprinsă între adâncimea de 200 și 1000 m. [Pr.: -ti-a-] – Fr. [region] bathyale. Vezi definitia »
STRÚMĂ s. f. 1. (med.) gușă. ◊ (bot.) protuberanță în formă de gușă. 2. formație tumorală de formă neregulată. (< fr. strume, lat. struma) Vezi definitia »