PIO-, -PIÓZĂ elem. „puroi, supurație”. (< fr. pyo-, -pyose, cf. gr. pyon, pyosis) Vezi definitia »

olió interj. – Vai! – Var. olea, oleu, oleleu, oleoleo. Creație expresivă, cf. aoleu. – Der. olălău, s. n. (gălăgie, larmă, scandal); olicăi (var. olicări, olecăi), vb. refl. (a se plînge, a se jelui); olecăitură, s. f. (înv., plîngere). Pentru formarea ultimelor der., cf. aolică (după Cihac, II, 227 și Tiktin, din bg. olelikam, sb. lelekati). Vezi definitia »

GÓNIO² s. n. inv. instalație ~ = instalație de radiorecepție sau de radioemisie, cu ajutorul căreia se determină poziția unei (aero)nave. (< fr. gonio) Vezi definitia »

ANGI(O) - elem. „vas anatomic” (sangvin, limfatic), „canal”, „receptacul”. (< fr. angi/o/-, cf. gr. angeion) Vezi definitia »

RÁDIO², radiouri, adj. invar., s. n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio² (2). 3. Referitor la radiația electromagnetică, de radiație electromagnetică. II. S. n. 1. Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisiune și pe cele de recepție. 2. Spec. Aparat de recepție radiofonică; radioreceptor. 3. Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri, de muzică etc. prin radio² (2). 4. Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio² (I,3) [Pr.: -di-o] – Din fr. radio, germ. Radio. Vezi definitia »