Definita cuvantului broancă
broáncă (broánce), s. f. – contrabas. Bg. brŭmčă „a zumzăi, a fredona”, brŭmčilo, *brŭnčka „drîmbă”, Giuglea. Dacor., III, 591-4, propunea lat. *bromica; și Drăganu, Dacor., IV, 747, pleca de la sl. brǫkŭ, ceh. brouk „gîndac”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu broancă
HIGROGRÁMĂ s. f. diagramă reprezentând variația umidității aerului. (< fr. hygrogramme) Vezi definitia »
SULICIOÁRĂ, sulicioare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui suliță. – Suliță + suf. -ioară. Vezi definitia »
AMÁRĂ, amare, s. f. Funie cu care se leagă o corabie la țărm sau de altă corabie. – Fr. amarre. Vezi definitia »
BIURÉTĂ s.f. Tub de sticlă gradat, folosit la analiza volumetrică, la măsurarea volumului soluțiilor etc. [< fr. burette, rus. biuretka]. Vezi definitia »
BELOTĂ s. f. joc de cărți. (< fr. belote) Vezi definitia »