DOP, dopuri, s. n. 1. Bucată de plută, de cauciuc, de sticlă etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a unul vas îngust etc.; astupuș. ◊ Expr. (Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc. 2. Bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând o gaură mică prin care se suflă. 3. Piesă de metal cu care se închide o conductă. 4. Cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii, care împiedică auzul. – Cf. săs. dop. Vezi definitia »

SCLEROSCÓP s.n. Instrument pentru determinarea durității prin reacția elastică la lovire a unui percutor. [Pl. -scoape. / < fr. scléroscope, cf. gr. skleros – dur, skopein – a privi]. Vezi definitia »

SCHIASCÓP s. n. aparat folosit în schiascopie; retinoscop. (< fr. skiascope) Vezi definitia »

HIPOMETRÓP, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hipometropie. [Cf. fr. hypométrope]. Vezi definitia »

ECOTÓP s. n. complex de factori ecologici specific unei stațiuni (III). (< fr. écotope) Vezi definitia »