Definita cuvantului miracol
MIRÁCOL s.n. 1. Reprezentare teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. 2. Eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, care nu poate fi explicată rațional; minune. [Var. miracul s.n. / cf. fr. miracle, lat. miraculum < mirari – a admira].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu miracol
MASTISÓL s. n. Soluție adezivă specială care se întărește în contact cu aerul și care este folosită la lipit mai ales în medicină. – Cf. germ. Mastix. Vezi definitia »
DULCÍCOL, -Ă adj. (Biol.) Care trăiește în apele dulci. [Cf. lat. dulcis – dulce, colere – a locui]. Vezi definitia »
ACROSTÓL s. n. 1. partea înaltă a extremităților unei corăbii. 2. ornament, sculptură la prora unei nave. (< fr. acrostole) Vezi definitia »
ACVÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la acvicultură. 2. în mediu acvatic. (< fr. aquicole) Vezi definitia »
CRISOCÓL s. n. silicat de cupru hidratat, piatră fină de culoare albastră. (< fr. chrysocolle) Vezi definitia »