LOCÁNDĂ, locande, s. f. Han², local în care se servesc băuturi; ospătărie, birt. [Var.: locántă s. f.] – Din it. locanda, ngr. lokánta. Vezi definitia »

BANIÉRĂ s. f. 1. (în evul mediu) steag sub care se adunau vasele unui senior, pentru a merge la război. ◊ unitate militară feudală. 2. stindard trapezoidal, pe corăbii. (< fr. bannière) Vezi definitia »

MICROCENTRÁLĂ, microcentrale, s. f. Centrală electrică sau centrală de termoficare de mică putere, folosită mai ales la țară. – Din fr. microcentrale. Vezi definitia »

TIFOÍDĂ adj.f. Febră tifoidă = boală infecțioasă epidemică manifestată prin febră mare, tulburări digestive și printr-o stare generală de lâncezeală și de toropeală. [Pron. -fo-i-. / < fr. typhoïde, cf. gr. typhos – sfârșeală, eidos – formă]. Vezi definitia »

CEMENTITĂ (‹ fr. {i}) s. f. Carbură de fier reprezentînd constituentul structural caracteristic al oțelurilor și fontelor; conține 6,67% carbon. Vezi definitia »