MONOFIZITÍSM s. n. Doctrină creștină care susține uniunea divină și umană a lui Cristos într-o singură natură. – Monofizit + suf. -ism. Vezi definitia »

BISMUTÍSM s. n. intoxicație cu săruri de bismut. (< fr. bismuthisme) Vezi definitia »

PAVLOVÍSM s. n. orientare în medicină și psihologie bazată pe descoperirile lui Pavlov privind activitatea sistemului nervos central, pe interpretarea unității funcționale a organismului și a relațiilor dintre acesta și mediu. (< fr. pavlovisme) Vezi definitia »

PARNASIANÍSM s. n. Curent în poezie, apărut în Franța spre jumătatea sec. XIX, care cultiva virtuozitatea imaginii, evocarea grandioasă a naturii și a civilizațiilor trecute, descrierea strălucirii exterioare a lucrurilor, construcția savantă a limbii. [Pr.: -si-a-] – Parnasian + suf. -ism. Vezi definitia »

NEOLATINÍSM s. n. mișcare culturală și politică din România din prima jumătate a sec. XIX, care urmărea să dovedească, lingvistic, originea latină a poporului român. (< neo- + latinism) Vezi definitia »