Definita cuvantului brucă
brúcă (-ci), s. f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche. – Der. bruci, vb. (a ațîța; a înțepa); brucer (var. brucelnic), s. n. (băț cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s. n. (agrafă); bruceală, s. f. (acțiunea de a face găuri cu un băț pentru a pune sămînța); brucitură, s. f. (gaură pentru sămînță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brucă
BÉRMĂ (‹ fr., germ.) s. f. Suprafață (banchetă) orizontală amenajată în lungul unui terasament (debleu, rambleu, dig, canal), permițînd apelor, circulația personalului de întreținere și depozitarea diverselor materiale sau echipamente. Vezi definitia »
necăjeálă s.f. (reg.) necaz. Vezi definitia »
ȘAMPONÉZĂ s. f. lucrătoare într-un salon de coafură specializată în șamponări. (< fr. shamponineuse) Vezi definitia »
CAMIONÉTĂ, camionete, s. f. Autocamion de dimensiuni reduse; autocamionetă. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. camionnette. Vezi definitia »
PLÓMBĂ s.f. 1. Lucrare executată de un dentist pentru a astupa o carie dentară; amalgam, porțelan etc. care se pune într-un dinte sau într-o măsea cariată. 2. Construcție inserată într-un grup de alte clădiri (asemănătoare) de care este lipită și încadrată. [< germ. Plombe, cf. fr. plombage]. Vezi definitia »