TOPONOMÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la toponomastică. II. s. f. toponimie (2). (< fr. toponomastique, /II/ germ. Toponomastik) Vezi definitia »

ANEMOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la anemometrie. [< fr. anémométrique]. Vezi definitia »

TERMIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la termionică. II. s. f. capitol al fizicii care studiază emisia de electroni de către metale supuse la temperaturi foarte înalte. (< fr. thermoionique, engl. thermonics) Vezi definitia »

ZOOTÉHNIC, -Ă, zootehnici, -e, adj. Care aparține zootehniei, privitor la zootehnie, de zootehnie. – Din fr. zootechnique. Vezi definitia »

EOLÍTIC, -Ă, eolitici, -ce, adj. Care aparține epocii pietrei cioplite, privitor la epoca pietrei cioplite. ♦ (Substantivat, n.) Epoca pietrei cioplite. [Pr.: -e-o-] – Din fr. éolithique. Vezi definitia »