Definita cuvantului brumă
brúmă (brúme), s. f. – 1. Chiciură, promoroacă. – 2. Strat fin strălucitor care acoperă unele fructe proaspete, cînd sînt gata coapte. – 3. (În expresia ce bruma) Nimic, cantitate neînsemnată, mică. – Mr., megl. brumă. Lat. brūma „timp de iarnă” (Diez, Gramm., I, 91; Pușcariu 224; REW 1335; Candrea-Dens., 185; DAR); cf. alb. brumë „chiciură” (Meyer 49), fr. brume, cat. broma, prov., sp., port. bruma; în general în rom. cu sensul de „ceață”. Der. bruma, vb. (a acoperi cu chiciură); brumar, s. m. (brumar mic, octombrie; brumar mare, noiembrie); brumărel, adj. (cenușiu); brumărel, s. m. (octombrie); brumărele, s. f. pl. (plantă ornamentală, Phlox paniculata); brumăriu, adj. (cenușiu; varietate de struguri); brumat, adj. (acoperit cu chiciură; cenușiu; prost dispus); brumatic, adj. (friguros); brumos, adj. (rece, acoperit cu brumă fină, cețos); îmbruma, vb. (a acoperi cu chiciură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brumă
AZVÂRLITÚRĂ, azvârlituri, s. f. Distanță până la care ajunge un obiect azvârlit de cineva; aruncătură. ◊ Expr. O azvârlitură de băț = o distanță mică. – Din azvârli + suf. -(i)tură. Vezi definitia »
PLÍCĂ, plice, s. f. Cută a pielii sau a mucoaselor pereților anatomici. – Din lat. plica. Vezi definitia »
CÓBRĂ, cobre, s. f. Șarpe veninos care trăiește în Africa și în sudul Asiei, caracterizat printr-un gât foarte lățit, cu pete negre mărginite cu alb, semănând cu niște ochelari; șarpe-cu-ochelari (Naja naja). – Din fr. cobra. Vezi definitia »
pogăcioáră, pogăcioáre, s.f. (reg.) turtiță de mălai cu jumări; pogăcea. Vezi definitia »
SILVÍNĂ s. f. Clorură naturală de potasiu, cristalizată în sistemul cubic. [Var.: silvín s. n.] – Din fr. sylvine. Vezi definitia »