Definita cuvantului brut
brut (brútă), adj. – Neprelucrat, ordinar, necizelat. Fr. brut. – Der. brută, s. f., din fr. brute; brutal, adj., din fr. brutal; brutalitate, s. f., din fr. brutalité; brutaliza, vb., din fr. brutaliser; abrutiza, vb., din fr. abrutir, tratat ca în echivalența simbol-simboliza, general-generaliza etc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu brut
BÚTUT s. m. Monedă divizionară în Gambia, a suta parte dintr-un dalasi. [Pr. și: bu-tút] (cf. engl. butut < wolof) [MW, AHDEL] Vezi definitia »
DISPĂRÚT, -Ă, dispăruți, -te, adj. 1. De a cărui soartă nu se mai știe nimic. ◊ Expr. A fi dat dispărut = (în timp de război) a fi considerat ca pierdut fără urmă. 2. Care a încetat să mai existe, care a pierit, care s-a stins. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Mort. – V. dispărea. Cf. fr. disparu. Vezi definitia »
BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere]. Vezi definitia »
SUBSTITÚT, substituți, s. m. Persoană care înlocuiește temporar pe titularul unei funcții. ♦ Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat care avea acest grad. – Din fr. substitut, lat. substitutus. Vezi definitia »
BELZEBÚT s. m. (Livresc) Una dintre numirile date diavolului. – Comp. fr. Belzébuth (<gr.). Vezi definitia »