delíu (delíi), s. m. – 1. (Înv.) sălbatic, om brutal. – 2. În oastea turcă, corp de cavalerie ușoară. – 3. Corp de cavalerie format în Muntenia de Mihai Viteazul, desființat apoi. – 4. Gardă albaneză călare a domnitorilor, în cursul sec. XVIII. Tc. deli „nebun; călăreț” (Roesler 591; Șeineanu, II, 155; Lokotsch 506), cf. ngr. ντελῆς, bg., sb. deli. Vezi definitia »

DISPRÓSIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. dysprosium) Vezi definitia »

samaníu (samaníe), adj. – Galben-pai. Tc. sămani, de la saman „pai” (Șeineanu, II, 311; Roesler 602; Lokotsch 1812). Vezi definitia »

IMPÉRIU s. n. 1. stat monarhic condus de un împărat. 2. teritoriu, stat dominant și regiunile cotropite de acesta. 3. sub ~l... = sub stăpânirea..., sub influență..., determinat de... (< lat. imperium) Vezi definitia »

BOȘCAIU, Nicolae (1925-2008, n. Caransebeș), biolog și botanist român. M. coresp. al Acad. (1990). Cercetări de botanică sistematică și floristică, fitogeografie, palinologie, istoria florei și vegetației din România, conservarea genofondului vegetal. Acad. (1991). Vezi definitia »