năzdói adj. (reg.) scrântit la minte, nebun. Vezi definitia »

ALTÓI¹, altoaie, s. n. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – Din magh. oltvány. Vezi definitia »

fărtoí, fărtoiésc, vb. IV (reg.) 1. a da carul într-o parte, apucându-l de partea dindărăt; a cârmi carul din drum. 2. (refl.; despre sanie) a aluneca cu fundul într-o parte din cauza drumului aplecat. Vezi definitia »

LĂCĂTÓI, lăcătoaie, s. n. Augmentativ al lui lacăt. – Lacăt + suf. -oi. Vezi definitia »

cioroi, -oaică, cioroi, -oaice s. m., sf. (peior.) 1. țigan. 2. negru. Vezi definitia »