BARIÉRĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă cu care se oprește temporar trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc.; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Dispozitiv de siguranță a circulației într-o mină. ♦ Fig. Obstacol, piedică. 2. Loc pe unde se intră în oraș și unde se încasau altădată taxele pentru mărfurile care se aduceau spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Fr. barrière. Vezi definitia »

CÍSTRĂ s. f. vechi instrument muzical cu coarde ciupite. (< fr. cistre) Vezi definitia »

BLÁNĂ, blăni, s. f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. ♦ Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 2. Haină îmblănită; haină confecționată din blană (I 1). II. (Pop.) Scândură groasă. [Pl. și: (I) blănuri] – Din bg. blana. Vezi definitia »

MARGARÉTĂ s.f. Plantă erbacee decorativă perenă, cu flori galbene dispuse într-un disc central și cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite]. Vezi definitia »

CORMANĂ, cormane, s. f. Parte a plugului confecționată din tablă de oțel, care deplasează lateral, răstoarnă și mărunțește brazdele; răsturnătoare. [Var.: (reg.) cormán s. n.] – Din magh. kormány. Vezi definitia »