hălăicuță, hălăicuțe s. f. (glum.) groapă de pe străzile din București. Vezi definitia »

seghíncă, seghínci și seghínce, s.f. (reg.) 1. instrument primitiv de pescuit, alcătuit dintr-un par lung de lemn, în vârful căruia se află o suliță în patru muchii, ascuțită la vârf; ostie. 2. mai cu care pescarii sparg gheața, să facă copci. Vezi definitia »

ALÓNJĂ, alonje, s. f. 1. Piesă mobilă sau demontabilă servind la prelungirea unor obiecte. 2. (La box) Mișcare de întindere rapidă a brațului; lungimea brațului (în raport cu aceea a adversarului). – Fr. allonge. Vezi definitia »

tásă, táse, s.f. (înv.) ceașcă de cafea; conținutul acesteia. Vezi definitia »

COȘCÁNĂ, coșcane, s. f. (Reg.) Rădăcină și partea tulpinii rămasă la suprafață după ce s-a tăiat stuful. – Et. nec. Vezi definitia »