MĂSÁI, măsaie, s. n. (Reg.) Față de masă. ♦ Șervet, prosop; spec. ștergar pentru împodobit pereții în casele țărănești. – Masă² + suf. -ai. Vezi definitia »

SCAI¹, scai, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase și cu fructe globuloase înconjurate de ghimpi îndoiți la vârf, care se agață de haine, de lâna oilor etc.; p. restr. fructul înconjurat de ghimpi al acestor plante. ◊ Expr. (Și adverbial) A se ține scai (de cineva) sau a se ține (de cineva) ca scaiul (de oaie) = a nu lăsa pe cineva în pace, a urmări (pe cineva) pretutindeni. ◊ Compuse: scai-vânăt = plantă erbacee cu frunzele dințate și cu flori violacee dispuse în capitule (Eryngiumplanum); scaiul-dracului = plantă erbacee cu frunzele spinoase și cu flori albastre-verzui (Eryngium campestre); scai-mărunt = turiță. – Din scr. čkalj. Vezi definitia »

a se ține scai (după cineva) expr. a urmări (pe cineva) cu insistență, a nu lăsa (pe cineva) în pace. Vezi definitia »

JUMUGÁI s. n. v. jimigai. Vezi definitia »

músai adv. – Obligatoriu, necesar. Mag. muszáj, din germ. müssen „a trebui” (Cihac, II, 517; Tiktin; REW 5766a). În Trans. Vezi definitia »