RĂȚIȘOÁRĂ, rățișoare, s. f. 1. (Zool.) Rățușcă. 2. (Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenușii, cu rostrul lățit, asemănător cu ciocul de rață, care atacă porumbul, sfecla, ovăzul etc. (Tanymecus). 3. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee perenă, cu rizom și frunze lungi, cu tulpina scurtă, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (Iris pumila). – Rață + suf. -ișoară. Vezi definitia »

FOTOENERGÉTICĂ s.f. Ramură a biologiei care studiază influența energiei radiante a Soarelui asupra activității vitale a organismelor vegetale și animale. [Pron. -to-e-, gen. -cii. / cf. fr. photoénergétique]. Vezi definitia »

PRÉDICĂ s.f. Cuvântare rostită de preot în biserică; propovedanie, cazanie; (p. ext.) orice expunere cu conținut moralizator. [< it. predica]. Vezi definitia »

HETEROSINÁPSĂ s. f. sinapsă a doi cromozomi neomologi. (< fr. hétérosynapse) Vezi definitia »

NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură. Vezi definitia »