AVRĂMEÁSĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran. Vezi definitia »

IZOPLÉTĂ s. f. linie care unește pe o hartă punctele cu egală valoare ale unui element exprimat în funcție de două variabile independente. (< fr. isoplèthe) Vezi definitia »

BRETEA ROMÂNĂ, com. în jud. Hunedoara, pe Strei; 3.448 loc. (1991). Vezi definitia »

țíntă (-te), s. f. – 1. Cuișor, știft. – 2. Pioneză. – 3. Obiectiv. – 4. Finalitate, scop, pretenție. – 5. Stea, pată de păr alb în fruntea calului. – 6. (Banat, Trans.) Pană, ic. – 7. (Adv.) La fix. Sl. cęta „monedă” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 434; Byhan 308; Conev 122; Rosetti, III, 58). – Der. țintar, s. n. (filiera fabricanților de cuie; un anumit joc de societate); țintat, adj. (cu stea în frunte); ținteș, adj. (bun ochitor); țintui, vb. (a se bate în cuie; a fixa, a imobiliza); aținti (var. ținti, aținta), vb. (a fixa pe cineva, a se uita țintă). Vezi definitia »

PARTÍDĂ s.f. 1. Desfășurare completă a unui joc. ♦ Îndeletnicire plăcută în grup, organizată din timp. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie; (p. ext.) persoană vizată pentru un asemenea proiect. 3. Cont. 4. Cantitate de mărfuri vândute sau cumpărate o dată. 5. Notele executate de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison. [< ngr. partida, cf. it. partita]. Vezi definitia »