Definita cuvantului corelativ
CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adj. Care este în relație reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. Conjuncții corelative (și substantivat, f.) = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare. – Din fr. corrélatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu corelativ
EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif]. Vezi definitia »
PEJORATÍV, -Ă adj. v. peiorativ. Vezi definitia »
FERIPRÍV, -Ă adj. (despre anemie) provocat de lipsa de fier. (< fr. ferriprive) Vezi definitia »
fictiv Vezi definitia »
APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj. (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. – Fr. appellatif (lat. lit. appellativus). Vezi definitia »