ESTÉR, esteri, s. m. Combinație organică rezultată prin eliminarea unei molecule de apă între un alcool și un acid organic sau un acid anorganic oxigenat. – Din fr. ester. Vezi definitia »

spițér (-ri), s. m. – Farmacist. – Mr. spițar. It. speciale (var. specier), prin intermediul ngr. σπετζιέρης (Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Tiktin), cf. sp. especiero, tc. ispinçar. Der. directă din lat. (Cihac, I, 260; Koerting 8927) nu este posibilă. – Der. spițereasă, s. f. (nevastă de spițer); spițerie, s. f. (farmacie), din ngr. σπετζιαρία. Vezi definitia »

NICHELIFÉR, -Ă adj. (Min.) Care conține nichel. [< fr. nickélifère]. Vezi definitia »

heámșer (-ră), adj. – Concetățean, compatriot. Tc. (per.) hemșehri. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

VOMÉR, vomere, s. n. Os lat nepereche care alcătuiește scheletul osos al nasului și care desparte fosele nazale. – Din fr. vomer. Vezi definitia »