blat (-ți), s. m. – (Arg.) Tovarăș, amic. Rus. blat „mită” (Unbegaun, BL, IX, 103), cf. po blatu „în mod ilegal”, blatnoi „de jargon”. Iordan, BF, II, 208, îl relaționa direct cu germ. Blatt „foaie” cf. Graur, BL, VI, 141. – Der. blătui, vb. (Arg., a cădea la învoială). Vezi definitia »

SACADÁT, -Ă adj. (Despre mișcări, vorbire etc.) Cu întreruperi dese și scurte; intermitent. [Cf. fr. saccadé]. Vezi definitia »

sat satenii Vezi definitia »

CLORÁT s.m. Sare a acidului cloric. [< fr. chlorate]. Vezi definitia »

STRATOSTÁT, stratostate, s. n. Aerostat cu o nacelă ermetic închisă și special utilată pentru zborurile în stratosferă. – Din fr. stratostat. Vezi definitia »