ȚARÉVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat în trecut de fiul țarului desemnat de a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [Acc. și țárevici] – Din rus. țarevici, fr. tsarévitch. Vezi definitia »

știubéci s. n. – Alb de plumb. Tc. istübec (Șeineanu, II, 338). Înv. Vezi definitia »

SĂLBĂTĂCÍ vb. IV v. sălbătici. Vezi definitia »

papuci Vezi definitia »

cu bila pe cinci expr. (intl.) aflat în închisoare. Vezi definitia »