BELÍTĂ s. f. Exploziv întrebuințat în minele de cărbuni. – Fr. bellite. Vezi definitia »

NITROCELULÓZĂ s. f. substanță obținută prin tratarea celulozei cu acid azotic și sulfuric, folosită ca exploziv; nitrat de celuloză. (< fr. nitrocellulose) Vezi definitia »

CRIOSFÉRĂ s. f. înveliș al suprafeței terestre situat în zona de interferență a atmosferei, hidrosferei și litosferei, prin prezența gheții. (< fr. cryosphère) Vezi definitia »

greáță (-éțuri), s. f. – 1. (Înv.) Greutate, apăsare. – 2. Lehamite, silă. – 3. Scîrbă, greață. – Mr. greață. De la greu, sau mai curînd de la grea, cu suf. abstract -eață (DAR). Der. directă din lat. gravĭtĭes (Byhan 353) sau grevĭtĭa (Pușcariu 732; Candrea-Dens., 758; REW 3855) este mai puțin probabilă. – Der. grețos, adj. (repugnant, scîrbos; mofturos, năzuros); îngreța, vb. (a face silă); îngrețălui, vb. (a îngrețoșa); îngrețoșa, vb. (a face greață). Vezi definitia »

FLANȘĂ s. f. 1. element de asamblare în formă de placă, folosit în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. 2. bordură la capătul unei piese, organ de legătură, prin șuruburi, cu altă piesă. (< germ. Flansche) Vezi definitia »