borâtură, borâturi s. f. (peior.) țigan. Vezi definitia »

păunioáră, păunioáre, s.f. (reg.) păuniță. Vezi definitia »

OCURÉNȚĂ s. f. 1. apariție, circumstanță întâmplătoare. 2. (lingv.) prezența unui cuvânt într-un text. 3. fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. (< fr., /2/ engl. occurrence) Vezi definitia »

GAMÉLĂ, gamele, s. f. Vas metalic adânc în care soldații aflați în campanie, la aplicații etc. își primesc porția de mâncare. – Din fr. gamelle. Vezi definitia »

HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s. f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăitură. – Horcăi + suf. -eală. Vezi definitia »