MÂNECÚȚĂ, mânecuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui mânecă (1). 2. (La pl.) Un fel de manșete (detașabile) lungi până la cot, care se poartă peste mâneci, pentru a le proteja. [Var.: (reg.) mânicúță s. f.] – Mânecă + suf. -uță. Vezi definitia »

GRÁPĂ², grape, s. f. Tip de inflorescență în formă de ciorchine. – Din fr. grappe. Vezi definitia »

CORONÚLĂ s. f. (bot.) 1. coroană mică de elemente apendiculare. 2. celulele apicale ale oogonului. (< fr. coronule, lat. coronula) Vezi definitia »

INCOERÉNȚĂ s. f. faptul de a fi incoerent. (< fr. incohérence) Vezi definitia »

țărígă s.f. (reg.) nisip; și: țărinoi. Vezi definitia »