FOSĂIÁLĂ, fosăieli, s. f. Fâsâială. [Pr.: -să-ia-] – Fosăi + suf. -eală. Vezi definitia »

ȚICNEÁLĂ s. f. (Fam.) Sminteală, nebunie; manie. – Țicni + suf. -eală. Vezi definitia »

LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica. Vezi definitia »

FRACTÚRĂ s.f. Ruptură a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ♦ Suprafață neregulată care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ♦ Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere – a rupe]. Vezi definitia »

METAPROTEÍNĂ s. f. albuminat. (< engl. metaprotein) Vezi definitia »