CORIACÉU, -ÉE adj. (Rar) Care are constituția, aspectul pielii; tare ca o piele. ♦ (Bot.; despre un organ) Rezistent și elastic. ♦ (Fig.) Tenace, dur; zgârcit. [Pron. -ri-a-ceu. / < fr. coriace, cf. lat. corium – piele]. Vezi definitia »

COMPLÉU s. n. costum compus din două-trei piese asortate; complet (3). (< fr. complet) Vezi definitia »

NEGLIJÉU, neglijeuri, s. n. (Astăzi rar) Îmbrăcăminte comodă de casă pe care o poartă femeile dimineața. ◊ Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar. – Din fr. négligé. Vezi definitia »

BEU, beuri s.n. (Arg) Pumn încasat la secția de poliție. Vezi definitia »

răcăstéu (-éie), s. n. – (Trans.) Țarc. – Var. lăcăsteu. Mag. rekesztő (Drăganu, Dacor., IX, 211). Vezi definitia »