MARCATÓR s.n. 1. Unealtă folosită pentru a fixa locurile cuiburilor de însămânțare. 2. Dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. [< marca + -tor]. Vezi definitia »

IMPROVIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care improvizează (ceva). [Cf. fr. improvisateur]. Vezi definitia »

ÎMPIEDECĂTÓR, -OÁRE adj. v. împiedicător. Vezi definitia »

GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor. Vezi definitia »

MÉNTOR s. m. 1. preceptor, educator; îndrumător. 2. plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. (< fr., lat. mentor, germ. Mentor) Vezi definitia »