PREPÓZIT s.m. (Ist.) 1. Reprezentant al puterii superioare, așezat temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. ♦ Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin. 2. Ecleziast care conduce o prepozitură. 3. Șef, superior, conducător. [Cf. fr. préposite, it. preposito, lat. praepositus]. Vezi definitia »

CHIRĂÍT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie. – V. chirăi. Vezi definitia »

PLICTISÍT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi. Vezi definitia »

potrivnicít, -ă, adj. (înv. și reg.) care a fost zădărnicit, care nu s-a putut realiza din cauza împrejurărilor defavorabile. Vezi definitia »

SUPRAÎNCĂLZÍT, -Ă, supraîncălziți, -te, adj. Încălzit peste măsură. ♦ (Fiz.; despre lichide sau vapori) Încălzit la o temperatură mai înaltă decât temperatura de fierbere a lichidului respectiv sau corespunzător; (despre metale sau aliaje) încălzit la temperatura la care structura cristalină se modifică. [Pr.: -pra-în-] – V. supraîncălzi. Vezi definitia »