TÍBIA, tibii, s. f. Os lung și gros al piciorului, situat între genunchi și gleznă, lângă peroneu, cu care formează scheletul gambei. [Pr.: -bi-a] – Din fr., lat. tibia. Vezi definitia »

nahiá, nahiéle, s.f. (înv.) unitate teritorial-administrativă; ținut. Vezi definitia »

ALIÁ vb. I. refl. a se uni printr-un tratat de alianță. ◊ a se alătura unei idei. ◊ a se înrudi prin căsătorie. II. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj. (< fr. allier) Vezi definitia »

CALEDONIA, nume dat inițial de romani părții din Marea Britanie, situată la N de zidul construit de împăratul Hadrian; limitat apoi numai la Scoția. Vezi definitia »

OMAGIÁ vb. I. tr. A aduce un omagiu cuiva. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. hommager]. Vezi definitia »