BUCIÚC, buciucuri, s. n. (Turcism înv.) Steag tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă de cal fixată de o prăjină. – Tc. buçuk. Vezi definitia »

ȚULÚC s. m. (Mold.) Zuluf. (din bg. zuluf, culuf) Vezi definitia »

șuștulúc, șuștulúci, s.m. (reg.) mototol, ghemotoc. Vezi definitia »

iúc (-curi), s. n. – Balot, povară. Tc. yuk (DAR), Cf. bg. juk. Rar. Vezi definitia »

coltúc (coltuce), s. n. – 1. Cot. Cu acest sens se folosește numai cu un gest de zeflemea, care constă în arăta cu cotul, indicînd un refuz nepoliticos. – 2. Ornament triunghiular. – 3. Colț de pîine. – 4. Traversă, bîrnă. – Var. cultuc. Tc. koltuk „braț, cot, colț” (Cihac, II, 569; Șeineanu, II, 141; Lokotsch 1199; Ronzevalle 140). Cf. Iordan, BF, I, 110. Vezi definitia »