cirac, ciraci s. m. (intl.) 1. coleg de breaslă. 2. complice. 3. coleg de pușcărie. 4. v. cajbec. Vezi definitia »

TRÁCO-DAC, -Ă, traco-daci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din triburile trace care au locuit în Dacia. 2. Adj. Care aparține traco-dacilor (1); privitor la traco-daci (1); traco-dacic. – Trac + dac. Vezi definitia »

vârcolác s. m., pl. vârcoláci Vezi definitia »

RESÁC s. n. (mar.) rostogolire violentă a valurilor spre țărm când acestea se lovesc de un obstacol. (< fr. ressac) Vezi definitia »

SACEAC [săceac? – CM] s.n. Partea dintre streașina casei și zid, făcută din blăni de lemn sau chituci, prinse între ele, și folosită ca protecție împotriva vântului, a păsărilor, a rozătoarelor. Vezi definitia »