STRÁNĂ, strane, s. f. 1. Fiecare dintre scaunele așezate, în Biserica ortodoxă, la dreapta și la stânga iconostasului, de-a lungul pereților naosului, pe care stau în timpul slujbei credincioșii. 2. Parte destinată cântăreților într-o biserică, unde se află de obicei și un pupitru pentru cărți. – Din sl. strana. Vezi definitia »

AEROMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. [< fr. aéromécanique, cf. gr. aer – aer, mechanikos – mecanic]. Vezi definitia »

LINÍTĂ s. f. inflamație a țesutului celular al stomacului. (< fr. linite) Vezi definitia »

METALDEHÍDĂ s. f. Compus macromolecular rezultat prin polimerizarea acetaldehidei în prezența acizilor, cristalin, de culoare albă, folosit drept combustibil. – Din fr. métaldéhyde. Vezi definitia »

ENDOSIMBIÓZĂ s. f. simbioză între microorganisme și fanerogame, simbiontul trăind în interiorul organismului gazdă. (< fr. endosymbiose) Vezi definitia »